Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GR��UN��

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru GR��UN��.

GRĂDINAR

GRĂDINÁR , grădinari , s . m . Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini . - Grădină + suf . -

 

GRĂNICER

GRĂNICÉR , grăniceri , s . m . Militar instruit pentru pază la granița unei țări ; cordonaș . - Graniță + suf . -

 

GRĂSIME

GRĂSÍME , grăsimi , s . f . 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante , formând , la om și la unele animale , primul strat de sub piele , care acoperă mușchii . 2. Pată de grăsime ( 1 ) . 3. Starea , însușirea unei ființe grase ( I 1 ) . - Gras + suf . -

 

GRĂTAR

... GRĂTÁR , grătare , s . n . 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită , alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în ( sau din ) instalațiile de ardere , pentru separarea de impurități a unor materii prime ... împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice , pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc . 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele , prinse într - un cadru ( dreptunghiular ) , sau din aluminiu ondulat , pe care se frige carne , pește , ciuperci etc . ; p . ext . friptură astfel preparată . 3. Obiect alcătuit din bare de ...

 

GRĂUNTE

... GRĂÚNTE , grăunți , s . m . 1. Sămânța unor plante , mai ales a cerealelor ; bob ^1 , boabă . 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte ( 1 ) , izolat dintr - o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr - un obiect mai mare . Grăunte de sare . 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr - un

 

GRĂDIȘTE

GRĂDIȘTE , grădiști , s . f . Ridicătură ( alungită ) de teren formată în lunca unui râu , datorită schimbării către vărsare a meandrelor

 

GRĂDINĂ

GRĂDÍNĂ , grădini , s . f . 1. Suprafață de teren arabil , de obicei îngrădită , pe care se cultivă legume , flori sau pomi fructiferi , în vederea obținerii unor produse ; grădinărie . 2. Suprafață de teren plantată ( și amenajată cu alei , bănci etc . ) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ . 3. ( În sintagmele ) Grădină de copii = grădiniță ( de copii ) . Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor

 

GRĂDINĂRI

GRĂDINĂRÍ , grădinăresc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A se ocupa de cultivarea unei

 

GRĂDINĂREASĂ

GRĂDINĂREÁSĂ , grădinărese , s . f . Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini ; soție de grădinar . - Grădinar + suf . -