Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLORIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru GLORIA.

GLORIE

GLÓRIE , glorii , s . f . Onoare , mărire , slavă adusă unei persoane , unui eveniment etc . ; faimă , renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri

 

GLORIOS

... GLORIÓS , - OÁSĂ , glorioși , - oase , adj . Plin de glorie ; care aduce glorie

 

AMBIȚIE

... AMBÍȚIE , ambiții , s . f . Dorință arzătoare de a realiza ceva ; dorință de glorie

 

AUREOLĂ

... AUREÓLĂ , aureole , s . f . 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje , mai ales ale sfințelor ; nimb , aură . 2. Fig . Strălucire , glorie

 

AUREOLAT

... AUREOLÁT , - Ă , aureolați , - te , adj . 1. Înconjurat cu o aureolă . 2. Plin de glorie

 

DECLIN

DECLÍN , declinuri , s . n . Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus ; asfințire , scăpătare . Fig . Sfârșitul unei glorii , al unei puteri aparținând unei persoane , unui popor , unei civilizații etc . ;

 

FALĂ

... f . 1. Trufie , îngâmfare ; orgoliu . 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva ; mândrie . 3. Strălucire , măreție ; pompă ^2 . 4. Glorie

 

LAUR

... LÁUR , lauri , s . m . 1. Dafin . ( La pl . ) Frunzele dafinului ( cu care se încununau odinioară eroii , poeții , oratorii ) ; fig . glorie , victorie . 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase , cu flori mici și cu fructe roșii ( Ilex aquifolium ) . 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut , cu flori ...

 

MĂRIME

... MĂRÍME , mărimi , s . f . 1. Însușirea de a fi mare ; întindere , dimensiune , cantitate , volum . 2. Durată . 3. Strălucire , grandoare ; glorie

 

NEMURIRE

... trăi veșnic ; stare a celui ce este nemuritor ; ( în limbajul bisericesc ) viață veșnică . 2. Amintire menită să reziste timpului , destinată să trăiască veșnic ; glorie

 

NEMURITOR

NEMURITÓR , - OÁRE , nemuritori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( În unele concepții religioase și în basme ) ( Ființă , suflet ) care nu moare niciodată , care trăiește veșnic . 2. S . m . Spec . Zeu , Dumnezeu . 3. Adj . Care este menit să reziste timpului , care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nepieritor . - Ne - +

 

   Următoarele >>>