Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOGRAFIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 41 pentru GEOGRAFIC.
MERIDIÁN , meridiane , s . n . , adj . 1. S . n . Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică , constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice . 2. S . n . ( Mat . ) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație . 3. Adj . Referitor la un meridian ( 1 ) , care trece printr - un meridian . [ Pr . : - di -
... MIORÍTIC , - Ă , mioritici , - ce , adj . 1. ( Despre personaje , peisaje etc . ) Din balada populară " Miorița " . 2. ( În sintagma ) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului ; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic ...
ASEÍSMIC , - Ă , aseismici , - ce , adj . ( Despre zone geografice ) Care este lipsit de
ASEISMICITÁTE s . f . Absență a fenomenelor seismice într - o zonă
ASTROMETRÍE s . f . Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor , cu determinarea coordonatelor geografice
ATLÁS^2 s . n . v . atlaz . ATLAS ^1 , atlase , s . n . I. ( Anat . ) Prima vertebră cervicală , care se articulează cu occipitalul și cu axisul . II. Colecție de hărți geografice , sistematizate după anumite
... BIOTÓP , biotopuri , s . n . ( Biol . ) Mediu geografic
CARTIÉR , cartiere , s . n . 1. Parte a unui oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii ( geografice , istorice etc . ) și care formează o unitate organică . 2. Parte din comandamentul unei mari unități , compusă din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni . 3. Fiecare dintre părțile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă . [ Pr . : - ti -
CELÚLĂ , celule , s . f . 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii , alcătuit din membrană , citoplasmă și nucleu , reprezentând cea mai simplă unitate anatomică . 2. ( În sintagma ) Celulă de partid = ( în trecut ) denumirea organizației de bază a partidului comunist . 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară , în care albinele depun mierea , cresc ouăle , puietul sau depozitează hrana ; alveolă . 4. Încăpere ( strâmtă ) în închisori , unde sunt ținuți arestații sau condamnații . 5. Ansamblu format din aripile ( și fuzelajul ) unui avion . 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice , alăturate și cu aceeași funcție , ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic . Celulă de siloz . 7. ( În telecomunicații ) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie - recepție , în cadrul sistemului de telefonie
CONTINÉNT^2 , - Ă , continenți , - te , adj . ( Rar ) Care trăiește în continență ; abstinent , cast . CONTINÉNT^1 , continente , s . n . Diviziune geografică alcătuită dintr - o întindere mare de uscat , mărginită , total sau parțial , de mări și de oceane , cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri