Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru G
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 191 pentru G.
GÂCÍ , gâcesc , vb . IV . Tranz . V .
GÂDE , gâzi , s . m . ( Pop . ) Călău ; gealat . - Et .
GÂDILÁ , gâdil , vb . I . Tranz . 1. A produce , prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului , o senzație particulară , care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit . 2. Fig . A produce cuiva o senzație plăcută , o plăcere ; a flata ( în mod exagerat ) pe cineva . [ Var . : gâdilí vb .
GÂDILÁRE , gâdilări , s . f . Acțiunea de a ( se ) gâdila și rezultatul ei ; gâdilat . - V.
GÂDILÁT s . n . Gâdilare . - V.
GÂDILÍ , gâdil , vb . IV . Tranz . V .
GÂDILÍCI s . n . A avea gâdilici la limbă , ( Pop . și fam . ; în expr . ) se spune despre un om care vorbește ( prea ) mult , care nu se poate abține să nu vorbească . - Gâdila + suf . -
GÂDILICIÓS , - OÁSĂ , gâdilicioși , - oase , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni ) Care se gâdilă ușor . - Gâdili + suf . -
GÂDILITÓR , - OÁRE , gâdilitori , - oare , adj . V .
GÂL interj . ( De obicei repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr - un vas ( cu gâtul strâmt ) sau care alunecă pe gât . -