Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru FUR.

FURĂTOR

FURĂTÓR , - OÁRE , furători , - oare , adj . ( Rar ) Care

 

FURIȘ

FURÍȘ , - Ă , furiși , - e , adj . Care se face în ascuns , pe

 

FURIȘA

FURIȘÁ , furișez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) strecura pe nesimțite , pe furiș , a pătrunde sau a face să pătrundă ori a ( se ) introduce undeva pe neobservate , pe ascuns ,

 

FURIȘARE

FURIȘÁRE , furișări , s . f . Acțiunea de a ( se ) furișa și rezultatul ei . - V.

 

FURIȘAT

FURIȘÁT , - Ă , furișați , - te , adj . Care se strecoară pe furiș , tiptil ; ascuns , neobservat . V.

 

FURĂTURĂ

FURĂTÚRĂ , furături , s . f . ( Rar ) Furt , furtișag . - Fura + suf . -

 

FURA

... FURÁ , fur , vb . I . Tranz . 1. A - și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva ; a lua ceva fără ...

 

FURIE

FÚRIE , furii , s . f . Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine ; mânie nestăpânită ;

 

NĂVÂRLII

NĂVÂRLÍI s . f . pl . ( Reg . și fam . ) Convulsii epileptice ; p . ext . toane , năbădăi ,