Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru FORMAL.
CALAMBÚR , calambururi , s . n . Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca
CIBERNÉTIC , - Ă , cibernetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor , comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale . 2. Adj . Care aparține ciberneticii ( 1 ) , privitor la
CONȚINUTÍSM s . n . 1. Teorie estetică ce acordă mare importanță conținutului operei de artă . 2. Preponderență a conținutului într - o operă de artă față de mijloacele formale . - Conținut + suf . -
... CONCÉRN , concerne , s . n . Organizație complexă care reunește întreprinderi economice legate între ele prin activitatea lor , întreprinderile rămânând formal
... CONDESCÍNDE , condescínd , vb . III . Intranz . ( Rar ) A consimți de complezență ; a ceda , a cădea de acord în mod formal
CONFORMÍSM s . n . Atitudinea conformistului ; acceptare mecanică , necritică și supunere formală , docilă , neprincipială față de orice obiceiuri , idei , hotărâri
... DESCRIPTIVÍSM s . n . Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
DIALINGVÍSTICĂ s . f . Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice care , aparent , nu pot fi sistematizate după principii formale . [ Pr . : di -
INFORMÁL , - Ă , informali , - e , adj . 1. ( În sociologie ; despre relații sociale ) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale , oficiale , formale ; neoficial , neprotocolar , familiar . 2. ( Despre pictura abstracționistă ) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale ;