Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FACULTATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentru FACULTATE.

ÎNDOBITOCI

ÎNDOBITOCÍ , îndobitocesc , vb . IV . Refl . și tranz . A - și pierde sau a face pe cineva să - și piardă facultățile intelectuale și morale ; a ( se ) prosti ^2 , a ( se ) tâmpi , a ( se ) abrutiza . - În +

 

ÎNDOBITOCIT

ÎNDOBITOCÍT , - Ă , îndobitociți , - te , adj . Care și - a pierdut facultățile intelectuale și morale ; prostit . - V.

 

AFAZIE

AFAZÍE , afazii , s . f . Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul

 

AMUȚI

AMUȚÍ , amuțesc , vb . IV . Intranz . A pierde facultatea de a vorbi ; a deveni

 

AMUȚIRE

AMUȚÍRE , amuțiri , s . f . 1. Faptul de a amuți ; pierderea facultății de a vorbi . 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă , până la dispariția totală , a unui

 

ANIMAL

ANIMÁL , - Ă , animali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ființă organizată , uni - sau pluricelulară , înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca ; p . restr . vietate , jivină , dobitoc . 2. S . n . Om brutal , grosolan , josnic , care se poartă ca un animal ( 1 ) . 3. Adj . De animal ( 1 ) , propriu animalelor . Căldură

 

AUGUR

AUGÚR , auguri , ( 1 ) s . m . , augure , ( 2 ) s . n . ( În antichitatea romană ) 1. S . m . Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate . 2. S . n . Prevestire făcută de auguri ( 1 ) ;

 

CUVÂNTA

CUVÂNTÁ , cuvântez , vb . I . ( Rar ) 1. Tranz . A vorbi , a grăi , a zice ; a declara . 2. Tranz . A ține un discurs . 3. Intranz . A avea facultatea de a articula cuvinte . [ Prez . ind . și :

 

DECAN

DECÁN , - Ă , decani , - e , subst . 1. S . m . și f . Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți ; grad deținut de această persoană . 2. S . m . Persoană ( aleasă dintre avocați ) care conducea baroul avocaților . 3. S . m . Persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite . 4. S . m . ( În biserica anglicană ) Conducător al unui colegiu de preoți , al unei instituții religioase sau al unui local de cult . Decanul de Canterbury . 5.

 

DECANAL

DECANÁL , - Ă , decanali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . De decanat ; de decan . 2. S . f . Lucrare scrisă la facultățile tehnice , echivalând cu un examen

 

   Următoarele >>>