Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXERCITARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru EXERCITARE.

ABSTENȚIONISM

ABSTENȚIONÍSM s . n . Abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot ; doctrină care susține această atitudine . [ Pr . : - ti -

 

ACȚIUNE

... a unei activități ; faptă întreprinsă ( pentru atingerea unui scop ) . 2. Desfășurare a întâmplărilor într - o operă literară ; fabulație , subiect , intrigă . 3. Efect , exercitare a unei influențe asupra unui obiect , a unui fenomen . Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului . 4. ( Jur . ) Proces ; ( concr . ) act prin care ...

 

CABINET

CABINÉT , cabinete , s . n . I. 1. Încăpere dintr - o locuință sau dintr - o instituție , folosită pentru exercitarea unei profesiuni . 2. Secție sau serviciu în întreprinderi , în instituții de învățământ etc . , destinate unor studii și consultații de specialitate . Cabinet tehnic . 3. ( În unele țări ) Consiliu de miniștri ; guvern . II. Mobilă de dimensiuni mici , cu sertare , destinată păstrării obiectelor de

 

CENS

CENS s . n . 1. ( În Roma antică ) Recensământ al cetățenilor și al averii lor . Efectuat din cinci în cinci ani , pentru a servi ca bază în recrutare , la fixarea impozitelor , la exercitarea drepturilor politice etc . 2. ( În societatea feudală ) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului . 3. ( În unele țări ) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de

 

EVICȚIUNE

EVICȚIÚNE , evicțiuni , s . f . ( Jur . ) Pierdere a posesiunii unui bun ( imobil ) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun . [ Pr . : - ți -

 

INTERDICȚIE

INTERDÍCȚIE , interdicții , s . f . 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte . 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal , care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice . 3. Stare în care se află aceste persoane . [ Var . : interdicțiúne s .

 

INTERZIS

INTERZÍS , - Ă , interziși , - se , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este oprit , care nu este permis . 2. S . m . și f . Persoană căreia i s - a ridicat , prin hotărâre judecătorească , exercitarea drepturilor sale ; persoană pusă sub interdicție . - V.

 

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

MAGISTRAT

MAGISTRÁT , magistrați , s . m . 1. ( În Roma antică ) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere . 2. Membru al corpului judiciar ( judecător , procuror ) . 3. ( Înv . ) Membru în conducerea administrativă , judiciară etc . a unui oraș . 4. ( Înv . ) Autoritate publică ( administrativă , judiciară

 

PĂSTORIE

PĂSTORÍE s . f . 1. Păstorit . 2. Fig . Conducere , îndrumare religioasă , bisericească ; funcție , demnitate de conducător bisericesc ; exercitarea acestei funcții . - Păstor + suf . -

 

   Următoarele >>>