Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCLUDERE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru EXCLUDERE.

ÎNLĂTURARE

... ÎNLĂTURÁRE s . f . Acțiunea de a înlătura ; îndepărtare , eliminare , excludere

 

A

A ^5 - Element de compunere care indică absența , excluderea etc . Amoral , anhidru . [ Var . : an - ] A ^4 prep . ( Formează numerale distributive ) . De câte . . . 3 saci a 80 de kg . A ^3 prep . 1. ( Precedă infinitivul scurt ca formă - tip a verbului ) A lucra . 2. ( Exprimă un raport de comparație sau de asemănare ) Miroase a pământ . 3. ( Intră în compunerea unor adverbe , locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot ) De - a dreapta , atoatevăzător , atotputernic . A ^2 interj . Exclamație care exprimă : surprindere , admirație , entuziasm ; plăcere , satisfacție ; necaz , supărare ; regret ; indignare , reamintirea bruscă a unui lucru omis ; ah ( 2 ) . A ^1 s . m . invar . Prima literă a alfabetului limbii române ; sunetul notat cu această literă ( vocală deschisă nerotunjită

 

ANATEMĂ

... ANATÉMĂ , anateme , s . f . Osândire , ostracizare a cuiva de către biserică , excludere

 

DEGRADARE

DEGRADÁRE , degradări , s . f . Acțiunea de a ( se ) degrada și rezultatul ei ; degradație . 1. Înjosire . 2. ( Și în sintagma degradare militară ) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului , excluderea din armată etc . 3. Proces de schimbare în rău ; stricare , deteriorare , ruinare . V.

 

EXCLUSIV

EXCLUSÍV , - Ă , exclusivi , - e , adj . , adv . 1. Adj . ( Despre noțiuni abstracte ) Care se exclude unul pe altul , care este incompatibil cu altceva . 2. Adv . Cu excluderea oricăror altor posibilități ,

 

EXCLUZIUNE

... EXCLUZIÚNE , excluziuni , s . f . 1. Excludere

 

EXCOMUNICARE

... EXCOMUNICÁRE , excomunicări , s . f . Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei ; excludere

 

NICI

NICI adv . , conj . I. Adv . 1. ( Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei , exprimând o negație mai categorică decât " nu " și fiind de obicei dublat de " nu " ) Nici nu s - a clintit . 2. ( În expr . ) Nici că = deloc nu . . . 3. ( Împreună cu pron . nehot . " unul " , " una " formează pronume negative ) Nu mai e nici unul . II. Conj . ( De obicei urmat de " nu " ; leagă două sau mai multe propoziții , stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază ; repetat , arată excluderea , pe rând , a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă ) Nu are timp , nici nu dorește . Nici nu vede , nici nu