Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ENERVARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ENERVARE.

ÎNTĂRÂTA

... ÎNTĂRÂTÁ , întăr ? t , vb . I . 1. Tranz . A aduce pe cineva în stare de enervare , de surescitare ; a agita , a instiga un grup de oameni ; a ațâța , a asmuți , a zădărî ...

 

AGITA

AGITÁ , agít , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca repede încoace și încolo ; a ( se ) clătina , a ( se ) zgudui ; a ( se ) frământa . 2. Refl . ( Fam . ) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate , sub impulsul unor enervări . 3. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) frământa , a ( se ) zbuciuma . 4. Tranz . Fig . A ridica masele ( la revoltă ) , a ațâța , a

 

BÂLBÂI

BÂLBÂÍ , b ? lbâi , vb . IV . Intranz . , refl . și tranz . A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele , repetându - le și împiedicându - se în rostirea lor , din cauza unui defect natural , a emoției sau a enervării ; a

 

BUFEU

... BUFÉU , bufeuri , s . n . Răbufnire subită , puternică și trecătoare de febră , puls accelerat , palpitații , enervare

 

E

... E ^2 interj . Exclamație care exprimă diferite stări sufletești : a ) reproș , enervare ; b ) plictiseală , indiferență ; c ) ( repetat sau prelungit ) mirare , satisfacție , surpriză , admirație . - Onomatopee . E ^1 s . m . invar . A șaptea literă a alfabetului ...

 

IRITAȚIE

... IRITÁȚIE , iritații , s . f . 1. Stare de enervare

 

IRITARE

... IRITÁRE , iritări , s . f . Acțiunea de a ( se ) irita și rezultatul ei ; enervare

 

IRITAT

... IRITÁT , - Ă , iritați , - te , adj . 1. Care se află în stare de enervare

 

MÂRÂI

... scoate sunete guturale , aspre , hârâite , care de obicei arată iritarea , nemulțumirea . 2. Fig . ( Despre oameni ; peior . ) A vorbi neclar , printre dinți , manifestând nemulțumire , enervare

 

NERVOZITATE

... NERVOZITÁTE s . f . Stare de enervare

 

   Următoarele >>>