Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROTEHNICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ELECTROTEHNICĂ.
ELECTROTÉHNIC , - Ă , electrotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică . 2. Adj . Care aparține electrotehnicii ( 1 ) , privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și
ELECTROCERÁMICĂ s . f . Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea , utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în
ELECTROTERMÍE s . f . Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit ;
FANERÍT s . n . Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate , folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice , de radio și de televizoare ;
GETINÁX s . n . Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate , utilizat în electrotehnică . - Denumire
HÁFNIU s . n . Element chimic , metal rar , asemănător cu oțelul , care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică ;
LÍTIU s . n . Element chimic din familia metalelor alcaline , de culoare argintie , moale și foarte ușor , existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină , fotografie , electrotehnică
MÁGNO s . n . Aliaj de nichel și mangan , folosit în
MÍCĂ^2 s . f . Într - o ( Pop . ; în loc . adv . ) ( sau pe ) mică de ceas = a ) într - o clipă , foarte repede , imediat ; b ) foarte des , mereu . - Probabil lat . mica " fărâmă " . MÍCĂ^1 , mice , s . f . Familie de minerale cristalizate , cu luciu sticlos , sidefos , care se desfac ușor în foițe subțiri ( elastice și transparente ) , întrebuințate în industria electrotehnică , a unor materiale de construcție , la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele
PERMENDÚR s . n . Aliaj de cobalt și fier , de obicei cu o mare permeabilitate magnetică , folosit în electrotehnică . - Et .
PERMINVÁR s . n . Aliaj de nichel și cobalt sau de nichel , cobalt și molibden , cu permeabilitate magnetică mare , folosit în industria