Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECHILIBRAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ECHILIBRAT.

ECHILIBRA

ECHILIBRÁ , echilibrez , vb . I . Tranz . și refl . A aduce sau a fi în stare de echilibru ; a ( se )

 

PONDERA

... PONDERÁ , ponderez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia ; a echilibra

 

ARMONIOS

ARMONIÓS , - OÁSĂ , armonioși , - oase , adj . Care are armonie ^1 , plin de armonie ^1 , ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat . [ Pr . : - ni -

 

BALANȚĂ

BALÁNȚĂ , balanțe , s . f . 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate . 2. ( Fin . ) Comparație , raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați ; ( concr . ) tabel , situație care conține o asemenea operație

 

BALANSA

... alta ; a ( se ) legăna , a ( se ) hâțâna , a pendula . 2. Tranz . A face egale , a echilibra

 

COMPENSA

... înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva ( egal în valoare ) ; a completa , a înlocui ceva insuficient cu altceva ; a echilibra . 2. Tranz . ( Fiz . ) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni . 3. Tranz . și refl . ( Med . ) A face ...

 

COMPENSAT

COMPENSÁT , - Ă , compensați , - te , adj . În stare de compensare ; echilibrat . V.

 

COMPOZIȚIE

COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora

 

CONTRAPONDERE

CONTRAPÓNDERE , contraponderi , s . f . Ceea ce echilibrează , contrabalansează sau neutralizează o forță , o acțiune etc . - Contra ^1 + pondere ( după fr .

 

CUMPĂNI

... CUMPĂNÍ , cumpănesc , vb . IV . 1. Tranz . A cântări ( cu cumpăna ) . 2. Tranz . A pune în stare de echilibru ; a echilibra . 3. Refl . și tranz . A ( se ) clătina , a ( se ) legăna . 4. Tranz . și intranz . Fig . A cântări cu mintea ...

 

   Următoarele >>>