Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂRĂCIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DĂRĂCIT.

DĂRĂCITOR

... S . m . și f . Muncitor specializat în dărăcit , care lucrează la dărăcit . 2. S . n . Perie cu dinți rari de oțel , folosită pentru dărăcit ; darac . - Dărăci

 

DĂRĂCIRE

... DĂRĂCÍRE , dărăciri , s . f . Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei ; dărăcit . - V. dărăci

 

DĂRĂCITURĂ

... DĂRĂCITÚRĂ s . f . Material textil dărăcit . - Dărăci

 

ȘTIM

ȘTIM subst . ( Pop . ) Fire de lână ( scurte și de proastă calitate ) care rămân , după dărăcit , în colții

 

CANURĂ

CÁNURĂ s . f . Nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit , folosite ( ca bătătură ) pentru țesături mai

 

CARDA

... CARDÁ , cardez , vb . I . Tranz . A prelucra un material textil fibros la cardă ; a scărmăna , a dărăci

 

CARDAT

CARDÁT , - Ă , cardați , - te , adj . ( Despre lână , bumbac etc . ) Scărmănat , dărăcit . - V.

 

DĂRĂCI

DĂRĂCÍ , dărăcesc , vb . IV . Tranz . A scărmăna , a destrăma , a pieptăna lâna , cânepa etc . cu daracul ; a da la darac , a trece prin

 

JOIMĂRIȚĂ

JOIMĂRÍȚĂ , joimărițe , s . f . Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare , despre care se credea în popor că pedepsește , în noaptea care precedă Joia Mare , pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la