Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTRUGERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru DISTRUGERE.

EXPLOZIE

... sau fizică foarte rapidă , violentă , însoțită de efecte mecanice , sonore , termice , luminoase etc . , provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere ; explodare , detonație , fulminație . 2. ( În sintagma ) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei , a bombelor vulcanice și a gazelor unui ...

 

HEMOGLOBINEMIE

HEMOGLOBINEMÍE s . f . ( Med . ) Prezență a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roșii ; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorită distrugerii globulelor

 

VANDALISM

... VANDALÍSM s . n . Distrugere sălbatică a valorilor culturale , artistice etc . ale unui popor ; p . gener . distrugere

 

ABIOZĂ

ABIÓZĂ s . f . 1. Stare lipsită de viață . 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală , bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo - , foto - sau chimiosterilizare , iar recent și prin iradieri ionizante . [ Pr . : - bi -

 

ALBITORIE

ALBITORÍE , albitorii , s . f . Secție într - o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor . - Albitor + suf . -

 

ANALCID

ANALCÍD subst . Insecticid puternic , întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor , a ploșnițelor , a puricilor și a țânțarilor ; hexaclorciclohexan . - Denumire

 

ANTONOMAJ

... ANTONOMÁJ s . n . Operație de strângere și de distrugere

 

ATAC

ATÁC , atacuri , s . n . 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia ; ( în special ) moment culminant al acestei ofensive . 2. Agresiune împotriva unei persoane , unui stat etc . 3. Inițiativă într - un joc sportiv . 4. Acțiune violentă și susținută ( prin manifestații , prin scris etc . ) împotriva unei situații , unei teorii etc . sau împotriva celor care le susțin . 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli . 6. ( Fon . ) Mișcare articulatorie a coardelor vocale , care marchează începutul pronunțării unei

 

AUTODAFE

AUTODAFÉ , autodafeuri , s . n . 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită . 2. Ardere pe rug la care erau condamnați , în timpul inchiziției , cei socotiți eretici ; p . ext . acțiune care duce la distrugerea prin foc . [ Pr . : a -

 

BACTERIOFAGIE

... BACTERIOFAGÍE s . f . Distrugere

 

   Următoarele >>>