Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISJUNCT

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru DISJUNCT.

DISJUNCȚIE

DISJÚNCȚIE , disjuncții , s . f . Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc ; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi " sau " , " ori " și "

 

DISJUNCTIV

... DISJUNCTÍV , - Ă , disjunctivi , - e , adj . Care separă , care deosebește , care exclude ; disjunct

 

GRAF

GRAF ^2 , grafe și grafuri , s . n . ( Mat . ) Ansamblu a două mulțimi disjuncte , între care s - a stabilit o corespondență . GRAF ^1 , grafi , s . m . ( Rar ) Conte (

 

PARTIȚIE

PARTÍȚIE^2 , partiții , s . f . 1. ( Mat . ; în expr . ) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date , disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată . 2. ( În lingvistica matematică ) Clasificare a cuvintelor după flexiune . PARTÍȚIE^1 s . f . v .