Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESĂVÂRȘI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru DESĂVÂRȘI.

DESĂVÂRȘIRE

... DESĂVÂRȘÍRE , desăvârșiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) desăvârși și rezultatul ei . V. desăvârși

 

ÎNCORONA

... pe cineva monarh . 2. Tranz . A împodobi cu ceva ( în formă de coroană ) ; a încununa . 3. Tranz . Fig . A desăvârși

 

ÎNCUNUNA

... demnitate etc . , a încorona ; p . ext . a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană . 2. Fig . A desăvârși

 

ABSOLUT

ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut

 

ARMONIE

ARMÓNIE^2 , armonii , s . f . ( Reg . ) Armonică . ARMONÍE^1 , armonii , s . f . Potrivire desăvârșită a elementelor unui

 

ATOT-

ATOT - - Element de compunere însemnând " pe deplin " , " complet " , " desăvârșit " , care servește la formarea unor adjective și a unor substantive . [ Var . : atoate - ] - A ^3 +

 

COMPLET

COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^

 

DEPLIN

DEPLÍN , - Ă , deplini , - e , adj . , adv . 1. Adj . Întreg , complet ^2 ( 1 ) ; desăvârșit , perfect . 2. Adv . De tot , în întregime , pe de - a - ntregul , complet . ( Pop . ) Așa cum trebuie , cum se cuvine . Face slujba deplin . - De ^4 +

 

DEPLINĂTATE

DEPLINĂTÁTE s . f . Faptul de a fi deplin , desăvârșit ; perfecțiune , plenitudine . - Deplin + suf . -

 

DESĂVÂRȘIT

DESĂVÂRȘÍT , - Ă , desăvârșiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Perfect . 2. ( Despre fapte , stări , procese etc . ) Deplin , complet , absolut . - De ^4 +

 

   Următoarele >>>