Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESCHEIAT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DESCHEIAT.

DESCHEIA

DESCHEIÁ , deschéi , vb . I . 1. Tranz . A scoate un nasture din butonieră , a face să nu mai fie încheiat . 2. Refl . ( Despre obiecte compuse din bucăți ; p . ext . despre bucățile care alcătuiesc un întreg ) A se desface din încheieturi . [ Pr . : - che - ia . - Var . : deschiá vb .

 

DEZBUMBA

... DEZBUMBÁ , dezbúmb , vb . I . Tranz . și refl . ( Reg . ) A ( - și ) descheia o haină încheiată cu nasturi ; a ( - și ) descheia

 

DESCHIA

... DESCHIÁ vb . I v . descheia

 

DESCHIAT

DESCHIÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

DESFĂCUT

DESFĂCÚT^1 s . n . Desfacere . - V. desface . DESFĂCÚT^2 , - Ă , desfăcuți , - te , adj . 1. ( Despre un obiect formând un tot ) Descompus , desprins ( în bucăți ) ; răsfirat , împrăștiat , demontat . 2. ( Jur . ) Anulat . 3. ( Despre haine ) Descheiat ,

 

DESPRINS

DESPRÍNS , - Ă , desprinși , - se , adj . 1. Care a fost desfăcut , separat , rupt , dezlipit de altceva . 2. ( Despre nasturi , capse )