Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEMNITATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 91 pentru DEMNITATE.

EXARH

... EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate ...

 

ONOARE

... ONOÁRE , onoruri , ( 5 , 6 ) s . f . 1. Integritate morală , probitate , corectitudine ; demnitate , cinste . 2. Reputație , prestigiu , faimă , vază . 3. Prețuire deosebită , considerație , respect , stimă . 4. Favoare , cinste . 5. Manifestare a stimei , a considerației ...

 

PAPALITATE

PAPALITÁTE s . f . 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice , în fruntea căreia se află papa ^2 . 2. Demnitatea de papă ^2 ; pontificat ; p . ext . timpul cât un papă ^2 ocupă demnitatea

 

ÎNCUNUNA

... ÎNCUNUNÁ , încununez , vb . I . Tranz . 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu , de înălțare la o demnitate etc . , a încorona ; p . ext . a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană . 2. Fig . A desăvârși ...

 

ÎNSCĂUNAT

ÎNSCĂUNÁT , - Ă , înscăunați , - te , adj . Care s - a urcat pe tron ; care a primit demnitatea de arhiereu ; p . gener . ajuns la putere , instaurat . [ Pr . : - scă - u - ] - V.

 

ÎNSEMN

ÎNSÉMN , însemne , s . n . ( Rar ) Semn distinctiv al unei demnități , al unui rang ;

 

ÎNVESTI

... ÎNVESTÍ , învestesc , vb . IV . Tranz . A acorda cuiva în mod oficial un drept , o autoritate , o demnitate

 

ÎNVESTIRE

... f . Acțiunea de a învesti ; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept , o autoritate , o atribuție etc . ; confirmare într - o demnitate

 

ÎNVESTIT

... ÎNVESTÍT , - Ă , învestiți , - te , adj . Care a primit oficial un drept , o autoritate , o demnitate

 

ÎNVESTITURĂ

... ÎNVESTITÚRĂ , învestituri , s . f . Act prin care cineva este învestit cu o demnitate

 

   Următoarele >>>