Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DELIMITAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 54 pentru DELIMITAT.

DELIMITA

DELIMITÁ , delimitez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) stabili , a ( se ) fixa limitele unui lucru ; a ( se ) mărgini , a ( se )

 

DELIMITATIV

... DELIMITATÍV , - Ă , delimitativi , - e , adj . ( Rar ) Care delimitează , care servește pentru a delimita ; delimitator . - Delimita

 

CULOAR

CULOÁR , culoare , s . n . 1. Încăpere îngustă și lungă în interiorul unei clădiri , care servește ca loc de trecere între încăperile situate pc același plan . 2. Spațiu îngust și liber de - a lungul unui vagon de cale ferată , prin care se circulă și din care se intră în compartimente . 3. Fiecare dintre spațiile înguste și delimitate de - a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natație , pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau o singura echipă . 4. Spațiu delimitat pe o șosea pentru un anumit tip de circulație . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Culoar depresionar = depresiune alungită și îngustă , semiînchisă , care separă masive sau culmi de dealuri și

 

DELIMITARE

... DELIMITÁRE , delimitări , s . f . Acțiunea de a ( se ) delimita și rezultatul ei ; fixare a limitelor unui lucru . - V. delimita

 

OCOL

OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire

 

ZONĂ

ZÓNĂ , zone , s . f . 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru , delimitate în funcție de poli , de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr - o climă specifică . Zonă temperată . Zonă ecuatorială . 2. Porțiune dintr - o întindere , dintr - un ansamblu , dintr - un tot , delimitată pe baza unor caracteristici distinctive , a unor împrejurări speciale , a unei destinații determinate etc . 3. ( Geom . ) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele . 4. ( Fiz . ) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere

 

ÎMPREJMUI

... vb . IV . Tranz . A pune , a așeza un gard , pietre etc . de jur împrejurul unul loc pentru a - l delimita

 

ÎNCHIDE

... a ține departe de lume . 6. Tranz . A îngrădi , a împrejmui o curte , un teren etc . spre a delimita sau spre a opri accesul . 7. Refl . ( Despre cer , p . ext . despre vreme ) A se întuneca , a se înnora ...

 

ÎNSEMNA

... caracteristic de recunoaștere . 2. A nota ( prin scris sau prin alte semne grafice ) , a face o însemnare . 3. A delimita

 

ABCES

ABCÉS , abcese , s . n . Colectare de puroi , bine delimitată de țesuturile din jur , formată în urma dezintegrării țesuturilor , de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau

 

BALIZĂ

BALÍZĂ , balize , s . f . Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic , delimitează zonele navigabile

 

   Următoarele >>>