Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECOLORA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru DECOLORA.
... decolorați , - te , adj . Care și - a pierdut total sau parțial culoarea ; care are o culoare ștearsă , deschisă ; fig . ( despre abstracte ) palid , șters . - V. decolora
... decoloranți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Care decolorează ( 2 ) . 2. S . m . Material , substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora
OXIGENÁT , - Ă , oxigenați , - te , adj . 1. ( Despre substanțe chimice ) Care conține ( mult ) oxigen ; transformat cu ajutorul oxigenului . 2. ( Despre păr ) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată ; ( despre persoane ) cu părul decolorat prin tratare cu apă
... BLONZÍ , blonzesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Fam . ) A ( - și ) decolora
... cu ajutorul agenților chimici . 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corozive . 3. A decolora
... DECOLORÁRE , decolorări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) decolora ; pierderea culorii ( vii ) . 2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților , în vederea purificării , albirii , vopsirii și imprimării ...
... DEPIGMENTÁ , depigmentéz , vb . I . Refl . ( Despre piele sau păr ) A se decolora
FIXÁ , fixez , vb . I . Tranz . 1. A așeza ceva ( rar pe cineva ) într - un loc determinat , astfel încât să nu mai poată fi mișcat , clintit . 2. A stabili un termen , o oră , un preț etc . anumit ; a determina . 3. ( Chim . ) A aduce un corp într - o stare din care să nu se mai schimbe , a împiedica să se volatilizeze . 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate , pentru a le face insensibile la acțiunea luminii . 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii , astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (
... A rezulta de pe urma unui efort , a unei activități etc . ; a obține un câștig material . 6. A se decolora
IEȘÍT^2 , - Ă , ieșiți , - te , adj . 1. Scos în relief ; proeminent . 2. ( În expr . ) Ieșit de soare ( sau la spălat ) = decolorat . 3. ( În expr . ) Ieșit din minți = nebun . - IEȘÍT^1 s . n . Faptul de a ieși . - V.