Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂPĂTUIT

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru CĂPĂTUIT.

CĂPĂTUIALĂ

... CĂPĂTUIÁLĂ , căpătuieli , s . f . Faptul de a ( se ) căpătui ; p . ext . îmbogățire , parvenire ; căpătuire ; ( concr . ) rost , stare , avere . [ Pr . : - tu - ia - ] - Căpătui

 

AȘEZA

... a institui , a statornici , a fixa . IV. Tranz . A procura cuiva o situație mai bună ; a căpătui

 

CĂPĂTUI

CĂPĂTUÍ , căpătuiesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( - și ) face un rost , o

 

CĂPĂTUIRE

... CĂPĂTUÍRE , căpătuiri , s . f . Căpătuială . V. căpătui

 

CHIVERNISI

... agonisi . 3. Refl . și tranz . A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună ; a ( se ) căpătui

 

CHIVERNISIT

CHIVERNISÍT , - Ă , chivernisiți , - te , adj . ( Pop . și fam . ) Care are o situație materială bună ; pricopsit , căpătuit ; înstărit , îmbogățit . - V.

 

GOSPODĂRI

... și tranz . fact . A întemeia sau a face pe cineva să - și întemeieze o gospodărie ( prin căsătorie ) ; a ( se ) căpătui

 

PRICOPSIT

PRICOPSÍT , - Ă , pricopsiți , - te , adj . ( Pop . ) 1. Ajuns la o situație materială bună , îmbogățit ( fără muncă ) ; ajuns , căpătuit . 2. Instruit , învățat ^2 . [ Var . : procopsít , - ă adj . ] - V.