Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂRIT

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CĂLĂRIT.

CĂLĂRESC

CĂLĂRÉSC , - EÁSCĂ , călărești , adj . ( Înv . ) De călăreț ; de cavalerie . Oști călărești . - Călare + suf . -

 

CĂLĂREȚ

CĂLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , călăreți , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călărește , ( sportiv ) care practică călăria . 2. S . m . Denumire dată unor piese și instrumente : a ) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr - o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate ; b ) mică piesă de sârmă de forma literei U , care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul ; c ) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U , care servește la închiderea unui circuit ; d ) bară scurtă de oțel și de beton , folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton

 

CĂLĂRI

CĂLĂRÍ , călăresc , vb . IV . Intranz . A merge

 

CĂLĂRIE

... CĂLĂRÍE s . f . Acțiunea de a călări

 

TARNIȚĂ

TÁRNIȚĂ , tarnițe , s . f . 1. Șa ( țărănească ) de lemn sau ( rar ) de piele , folosită la călărit sau la transportul unei poveri . 2. Culme , coamă de munte sau de deal în formă de șa . 3. ( Reg . ) Drum de munte , bătut de oi sau de