Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CÂNTĂRIT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru CÂNTĂRIT.
CÂNTĂRÍ , cântăresc , vb . IV . 1. Tranz . A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului , al balanței , al basculei . 2. Tranz . Fig . A aprecia , a judeca ; a cumpăni , a chibzui . 3. Intranz . A avea o anumită
CANTARAGÍU , cantaragii , s . m . Salariat la vamă , la gară etc . care cântărește bagajele sau
DARÁ s . f . Greutatea ambalajului , a recipientului , a vehiculului etc . în care se păstrează , se transportă sau se cântărește o
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
PLATÁN^2 , platane , s . n . Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile ; taler . PLATÁN^1 , platani , s . m . Gen de arbori exotici cu frunzele palmate și cu trunchiul verde ( Platanus ) ; arbore care face parte din acest
PONDERÁBIL , - Ă , ponderabili , - e , adj . Care posedă greutate ; care poate fi
TÁLER^2 , taleri , s . m . Monedă de argint ( austriacă ) care a circulat în trecut și în țările române . TÁLER^1 , talere , s . n . 1. Vas plat de lemn , de pământ ars , de metal , din care se mănâncă ; talger , farfurie . 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe , în care se pun fie obiectele de cântărit , fie greutățile ; tas . 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave , folosite în fanfară sau în orchestre , care , prin lovirea unuia de celălalt , produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența ; talger . 4. Piesă subțire de metal , de lemn etc . , de formă plată și aproximativ rotundă , cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte . 5. Disc de pământ ars sau de asfalt , care servește ca țintă mobilă în tirul
TAS , tasuri , s . n . ( Înv . ) 1. Vas plat ( rotund ) ; tipsie , taler ^1 ; ( astăzi ) talerul ^1 cântarului , pe care se pune marfa pentru a fi cântărită . 2. Cupă ; ceașcă ( de lut ) . 3. Fiecare dintre cele două talere ^1 ale
TEREZÍE , terezii , s . f . Instrument de cântărit format dintr - o pârghie mobilă cu două brațe egale , la capetele cărora atârnă câte un taler ( pentru obiecte și greutăți ) ; p . restr . taler de
UȘÓR^2 , - OÁRĂ , ușori , - oare , ( I , II ) adj . , ( III ) adv . I. Adj . 1. Care are greutate mică , care cântărește puțin , care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă . 2. ( Despre alimente ) Care se digeră cu ușurință , care nu cade greu la stomac . 3. Iute , sprinten , vioi . 4. ( Despre urme , linii etc . ) Care este ( sau pare a fi ) făcut printr - o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă . 5. Mic , puțin , redus ( ca volum , amploare , consistență , intensitate ) . II. Adj . 1. Care este lesne de suportat , de îndurat ; ( despre boli ) lipsit de gravitate ; ( despre obligații materiale ) care nu împovărează ; mic . 2. Care nu prezintă dificultăți , care este lesne de înțeles sau de realizat ; simplu . 3. Lipsit de seriozitate , superficial ; frivol . III. Adv . 1. Încet , domol , lin ^3 ; fără zgomot . 2. Cu ușurință , fără efort ; lesne , comod . 3. Fără seriozitate ; în mod superficial , ușuratic . 4. Puțin . [ Var . : ( Înv . și reg . ) ușúre adj . , adv . ] UȘÓR^1 , ușori , s . m . Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii ; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei . [ Var . : usciór , ușciór s .