Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CULTIVARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru CULTIVARE.

AGRICULTURĂ

AGRICULTÚRĂ , agriculturi , s . f . 1. Cultivare a pământului . 2. Ramură a producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime ; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest

 

ARA

ARÁ , ar , vb . I . Tranz . A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru

 

ARAT

ARÁT^2 , - Ă , arați , - te , adj . ( Despre pământ ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare . - V. ara . ARÁT^1 s . n . Acțiunea de a ara ; arătură . - V.

 

COPROCULTURĂ

COPROCULTÚRĂ , coproculturi , s . f . Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile

 

EDUCARE

EDUCÁRE s . f . Acțiunea de a educa și rezultatul ei ; cultivare , instruire . - V.

 

FÂNEAȚĂ

FÂNEÁȚĂ , fânețe , s . f . Teren pe care crește ( în mod natural sau prin cultivare ) iarba pentru fân ; fânărie , fânaț . - Fân + suf . -

 

HEMOCULTURĂ

HEMOCULTÚRĂ , hemoculturi , s . f . Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de

 

INSTRUIRE

INSTRUÍRE , instruiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) instrui și rezultatul ei , cultivare . - V.

 

MONOCULTURĂ

MONOCULTÚRĂ , monoculturi , s . f . 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren . 2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel , în cadrul unei țări , al unei regiuni