Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORNUTĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru CORNUTĂ.

CERCAR

CERCÁR , cercari , s . m . Larvă a gălbezii , care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute , unde pătrunde o dată cu

 

CIREADĂ

CIREÁDĂ , cirezi , s . f . Grup numeros de animale cornute mari ;

 

CIUT

CIUT , - Ă , ciuți , - te , adj . ( Despre animale cornute ) Care este fără coarne , cu coarnele tăiate sau căzute . [ Var . : ( reg . ) șuț , - ă

 

CORN

CORN ^1 , ( I 1 , 6 ) coarne , ( I 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma corn de vânătoare ) Instrument de suflat , folosit la vânătoare sau pentru chemări , semnalizări etc . 4. Obiect făcut din corn ^1 ( I 2 ) sau în formă de corn ^1 ( I 1 ) , în care se păstrează praful de pușcă , sarea etc . ; p . ext . conținutul acestui obiect . 5. Produs de panificație din făină albă , de mici dimensiuni și în formă de semilună . 6. ( La pl . ) Nume generic dat părților unor construcții , organe de mașini , unelte etc . în formă de corn ^1 ( I 1 ) . 7. ( La sg . ) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn ^1 ( I 1 ) . Corn uterin . 8. ( În sintagma ) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar , când are forma de seceră . 9. Compus : cornul - secarei sau corn - de - secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee ; pintenul secarei ( Claviceps purpurea ) ; boală provocată de această ciupercă și ...

 

CORNĂRIT

CORNĂRÍT s . n Dare pe vitele cornute . - Corn ^1 + suf . - ărit sau cornar + suf . -

 

CORNAT

... CORNÁT , - Ă , cornați , - te , adj . ( Rar ) Cornut

 

CORNUȚ

CORNÚȚ , cornuți , s . m . 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari , cilindrice ( Cerastium alpinum ) . 2. Plantă erbacee cu flori albe ( Cerastium arvense ) . - Corn ^1 + suf . -

 

CUCUIAT

CUCUIÁT , - Ă , cucuiați , - te , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre păsări ) Moțat ; ( despre pui de animale cornute ) căruia încep să - i crească coarnele . 2. ( Despre oameni ) Cocoțat pe ceva . [ Pr . : - cu - iat ] - Cucui + suf . -

 

ERGOTAMINĂ

ERGOTAMÍNĂ s . f . ( Fam . ) Alcaloid extras din secara -

 

GONI

GONÍ , gonesc , vb . IV . 1. Tranz . A fugi după cineva , a urmări în fugă ( pentru a prinde , pentru a face să se grăbească etc . ) ; a fugări ; spec . a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor . 2. Tranz . A alunga , a izgoni . 3. Intranz . A alerga , a fugi . 4. Refl . și intranz . ( Despre vitele cornute ) A se împreuna ( spre a se

 

GONITOR

GONITÓR , - OÁRE , gonitori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Vită cornută ) care are vârsta la care se poate împreuna ( în vederea reproducerii ) . - Goni + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>