Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORECTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru CORECTA.

CORECT

CORÉCT , - Ă , corecți , - te , adj . 1. Care respectă regulile , normele dintr - un domeniu dat ; așa cum trebuie . 2. ( Despre oameni ) Care are o ținută , o purtare , o atitudine ireproșabilă ; cinstit ,

 

CORECTITUDINE

... CORECTITÚDINE s . f . 1. Calitatea de a fi corect ; lipsă de greșeli . 2. Ținută sau purtare corectă ; cinste . 3. ( Log . ) Însușire a gândirii care respectă legile logice . - Corect

 

LOGIC

... al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii , a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect

 

CORECTARE

CORECTÁRE , corectări , s . f . Acțiunea de a ( se ) corecta și rezultatul ei ; îndreptare , corijare . - V.

 

ÎNDREPTA

ÎNDREPTÁ , îndrépt , vb . I . I. 1. Tranz . A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb . 2. Tranz . și refl . A ( se ) schimba din rău în bine ; a ( se ) îmbunătăți , a ( se ) ameliora . 3. Refl . și tranz . A ( - și ) corecta purtările . II. 1. Refl . A porni într - o anumită direcție . 2. Tranz . A arăta cuiva drumul bun ; a îndruma , a conduce în direcția

 

ABERAȚIE

... ABERÁȚIE , aberații , s . f . 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect . 2. Defecțiune a unui sistem optic , care duce la obținerea unor imagini neclare , deformate etc . 3. Ceea ce este inadmisibil , absurd ; absurditate , inepție ...

 

ABERANT

... ABERÁNT , - Ă , aberanți , - te , adj . Care se abate de la tipul normal sau corect

 

ACROMATIZA

ACROMATIZÁ , acromatizez , vb . I . Tranz . A corecta sau a înlătura aberația

 

ADEVĂRAT

... adevărați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Conform cu adevărul . 2. ( În opoziție cu fals ) Veritabil , autentic . 3. ( Adesea adverbial ; în opoziție cu greșit ) Drept , just , corect

 

AGRAMATISM

AGRAMATÍSM s . n . Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte ; lipsă totală de învățătură ; p . ext . incultură ,

 

   Următoarele >>>