Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTESTA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru CONTESTA.
CONTESTÁȚIE , contestații , s . f . Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri ( judecătorești ) sau prin care se cere anularea ei ; ( concr . ) act întocmit în acest
... CONTESTÁRE , contestări , s . f . Acțiunea de a contesta și rezultatul ei ; tăgăduire , nerecunoaștere . - V. contesta
NECONTESTÁT , - Ă , necontestați , - te , adj . Care nu este ( sau nu poate fi ) contestat ; incontestabil , recunoscut ( ca valabil ) ; evident . - Ne - + contestat ( după fr .
... vb . I . Tranz . A face o obiecție ; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva ; a contesta
... s . n . Doctrină și sectă dualistă apărută în sec . X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice , în Rusia și în alte părți , care contesta treimea divină ortodoxă , existența umană a lui Cristos , respingea riturile ortodoxe , inclusiv botezul , nu accepta ierarhia bisericească etc . - Bogomil ( n . pr . ) + suf . - ism ...
CONTESTÁBIL , - Ă , contestabili , - e , adj . Care poate fi contestat , care provoacă
CONTESTATÁR , - Ă , contestatari , - e , adj . Care contestă , care face obiecții sau protestează în fața unei situații , față de un sistem social - politic
DECLINATÓRIU , - ÓRIE , declinatorii , adj . Care respinge competența unei instanțe sau contestă o
... dezmínt , vb . IV . 1. Tranz . A declara că un fapt , o afirmație etc . nu corespunde adevărului ; a nega , a contesta . 2. Refl . A se arăta altfel decât se credea că este , a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei ; a ...
ECTOGENÉZĂ s . f . Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie , absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a