Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONFUZ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru CONFUZ.

RUMOARE

... RUMOÁRE , rumori , s . f . Zgomot confuz de voci care se aud în același timp ( exprimând protest , uimire etc . ) ; p . gener . zgomot confuz

 

ÎNCÂLCI

... și refl . A ( se ) încurca fire de ață , de păr etc . 2. Refl . Fig . ( Despre gânduri , idei , acțiuni ) A deveni neclar , confuz

 

ÎNGĂIMĂTOR

... ÎNGĂIMĂTÓR , - OÁRE , îngăimători , - oare , adj . ( Rar ) Care îngaimă ; confuz

 

ÎNVĂLMĂȘIT

... ÎNVĂLMĂȘÍT , - Ă , învălmășiți , - te , adj . 1. Aruncat de - a valma , în dezordine , îngrămădit , îmbulzit . 2. Fig . Zăpăcit , încurcat , tulburat ; dezorientat , confuz

 

ABSTRUS

... ABSTRÚS , - Ă , abstruși , - se , adj . ( Rar ) Neclar , confuz

 

AUIALĂ

... AUIÁLĂ , auieli , s . f . ( Pop . ) Zgomot confuz

 

BABILONIE

BABILONÍE , babilonii , s . f . 1. Vorbire sau scriere încâlcită , confuză . 2. Învălmășeală mare , dezordine . [ Var . : vaviloníe s . f . ] - Babilon ( n . pr . ) + suf . -

 

CONFUZIE

CONFÚZIE , confuzii , s . f . 1. Faptul de a confunda ; încurcătură ; lipsă de orientare ( în diverse probleme ) . 2. ( Jur . ; în forma confuziune ) Stingere a unei obligații prin întrunirea , în aceeași persoană , a calităților de creditor și debitor . [ Var . : confuziúne s .

 

CONFUZIONIST

CONFUZIONÍST , - Ă , confuzioniști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care creează confuzii . [ Pr . : - zi -

 

DESCURCA

DESCURCÁ , descúrc , vb . I . 1. Tranz . A face să nu mai fie încurcat ; a descâlci . 2. Refl . și tranz . A ieși sau a scoate pe cineva dintr - o situație încurcată , dificilă , neobișnuită . 3. Tranz . A lămuri , a limpezi , a clarifica o problemă , o situație confuză , încurcată . - Des ^1 - + [ în ]

 

   Următoarele >>>