Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONCOMITENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru CONCOMITENT.

AMBIVALENȚĂ

AMBIVALÉNȚĂ , ambivalențe , s . f . Existență concomitentă a două aspecte

 

ATUNCI

... ATÚNCI adv . 1. ( Temporal ) În momentul acela ( despre care este vorba ) , pe vremea aceea ; într - un moment concomitent

 

CONTRASUBIECT

... CONTRASUBIÉCT , contrasubiecte , s . n . Melodie care apare concomitent

 

CONTRATEMĂ

... CONTRATÉMĂ , contrateme , s . f . Melodie care se aude concomitent

 

CRAUL

... CRÁUL s . n . Stil de înot în care înotătorul stă cu fața în jos , în poziție orizontală , mișcând alternativ brațele , concomitent cu o forfecare în plan vertical a picioarelor , iar capul iese din apă în mod ritmic , pentru respirație , la dreapta sau la stânga ...

 

DEODATĂ

... DEODÁTĂ adv . 1. Pe neașteptate , brusc , subit . 2. În același timp , simultan , concomitent

 

DUȘ

DUȘ , dușuri , s . n . 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă . 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului ( 1 ) ; p . ext . spălare etc . făcută prin acest

 

FARINGOLARINGITĂ

FARINGOLARINGÍTĂ , faringolaringite , s . f . Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a

 

HOMOCRON

... HOMOCRÓN , - Ă , homocroni , - e , adj . ( Rar ) Simultan , concomitent

 

INDUCTOR

... INDUCTÓR , - OÁRE , inductori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre procese fizice ) Care produce sau influențează un alt proces , cu care evoluează concomitent . Forță inductoare . 2. S . n . Organ al unei mașini electrice , al unui aparat electric etc . care produce fluxuri magnetice inductoare . 3. S . n . Mic generator ...

 

   Următoarele >>>