Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAPITEL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru CAPITEL.

ABACĂ

ABÁCĂ , abace , s . f . ( Arhit . ) Placă subțire ( pătrată ) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu

 

ACANTĂ

ACÁNTĂ , acante , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor , ale căror frunze mari , penate , uneori spinoase , și rădăcini sunt folosite în medicină ( Acanthus ) . 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite ; care imită frunzele de acantă ( 1 ) . [ Var . : acánt s .

 

ARHITRAVĂ

ARHITRÁVĂ , arhitrave , s . f . Element de construcție ( caracteristic arhitecturii clasice ) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe

 

ASTRAGAL

... ASTRAGÁL , astragale , s . n . 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului . 2. Element decorativ de secțiune semicirculară , care separă fusul coloanei de capitel

 

CORINTIC

CORÍNTIC , - Ă , corintici , - ce , adj . 1. ( În sintagmele ) Stil ( sau ordin ) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni și de romani , caracterizat prin suplețea coloanei decorată cu caneluri și prin capitelul ei împodobit cu sculpturi , care reprezintă foi de acantă în volută , Coloană corintică = coloană care aparține acestui stil . 2. Care aparține stilului corintic ( 1 ) , privitor la Corint ; din Corint . - Corint ( n . pr . ) + suf . -

 

FUS

... 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari ...

 

GALB

... GALB , galburi , ( 1 ) s . n . ( Arhit . ) 1. Curbură a unui capitel , a unei console etc . ; p . ext . contur grațios al unui element de arhitectură sau de sculptură . 2. Parte a fusului unei ...

 

HATORICĂ

HATÓRICĂ , hatorice , adj . f . Coloană hatorică ( În sintagma ) = coloană , în arhitectura veche egipteană , având capitelul decorat cu patru capete , aparținând zeiței

 

IONIC

IÓNIC^2 , - Ă , ionici , - ce , adj . Care aparține ionilor , care se referă la ioni . [ Pr . : i - o - ] IÓNIC^1 , - Ă , ionici , - ce , adj . , s . n . , s . m . 1. Adj . , s . n . ( Stil , ordin etc . arhitectonic ) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute . 2. Adj . ( Despre construcții sau elemente arhitectonice ) Care ține de ionic ^1 ( 1 ) , care se referă la ionic ^1 ; în stil ionic ^1 . 3. S . m . , adj . m . ( Picior de vers antic ) format din patru silabe , două lungi și două scurte . [ Pr . : i -

 

OVĂ

ÓVĂ , ove , s . f . Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor , a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat , în

 

   Următoarele >>>