Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAMERA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 91 pentru CAMERA.
... a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se ... folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie ; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie ; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transpunerea ei în semnale video . 4. Tub de cauciuc unit la capete , care se ... situat înăuntrul anvelopei , care se umflă cu aer ; p . ext . recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune . II. ( Zool . ; în sintagmele ) Cameră ...
... CAMERÁL , - Ă , camerali , - e , adj . 1. Care aparține camerei reprezentative , privitor la camera reprezentativă . 2. ( Muz . ) De cameră . - Cameră
COLȚÁR , colțare , ( 1 , 2 , 3 , 4 , 5 ) s . n . , colțari , ( 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept , utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț . 4. S . n . Echer . 5. S . n . Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice . 6. S . m . Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț + suf . -
DECOMANDÁTE adj pl . ( În sintagma ) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă , camere cu intrări
... de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații ...
COMANDÁT , - Ă , comandați , - te , adj . 1. ( Despre mișcări , acțiuni ) Executat printr - o comandă ( 3 ) . 2. ( Despre camerele unei locuințe ) Care comunică între ele ; ( despre apartamente ) cu camere care comunică între ele . - V.
... CUBÍCULUM , cubiculumuri , s . n . Cameră de dormit în locuințele romane ; p . ext . cameră
INTERIÓR , - OÁRĂ , interiori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care este situat înăuntrul unui lucru , al unui spațiu limitat etc . ; intern . 2. S . n . Partea interioară ( 1 ) a unui obiect , a unui spațiu circumscris ( și închis ) , a unei încăperi ( împreună cu tot ce se află aici ) ; spec . mobilierul sau aranjamentul unei locuințe , al unei camere etc . 3. S . n . Post telefonic funcționând printr - o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere , birouri etc . ale unei clădiri , ale unei instituții etc . [ Pr . : - ri -
LABIRÍNT , labirinturi , s . n . 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii , în care orientarea este extrem de dificilă ; dedal . 2. ( Tehn . ) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste , folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a - i diminua astfel viteza . 3. Totalitatea cavităților ( și a organelor ) care formează urechea
LORD , lorzi , s . m . ( În Anglia ) 1. ( În evul mediu ) Mare proprietar funciar ; ( în prezent ) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh ; persoană care poartă acest titlu . 2. Membru al camerei superioare a parlamentului . Camera Lorzilor . 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți
... în timpul execuției unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului , precum și pentru depozitarea unor materiale . 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră , cu pereții de sticlă , legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze ( vătămătoare ) . 5. ( În sintagmă ...