Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 622 pentru BUNĂ.

BUN

BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în ... mai bine . 3. ( În expr . ) Într - o bună zi ( sau dimineață ) = cândva , odată ; pe neașteptate . VII. Adj . ( Despre legături de rudenie ) De sânge , adevărat . Tată bun . VIII. S . m . și f . ( Înv . și pop . ) Bunic , bunică . IX. S . n . 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a ... Mai ales la pl . ) Tot ce posedă cineva ; avut , proprietate , avere ; bogăție , avuție . 3. Element al patrimoniului unei persoane , care poate consta dintr - un lucru ( bun corporal ) sau dintr - un drept ( bun

 

BUNA-VESTIRE

BÚNA - VESTÍRE - VESTÍRE s . f . Numele sărbătorii creștine ( 25 martie ) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos ; blagoveștenie . - Bună + vestire ( după sl . blagov ?

 

BUNA

BÚNA s . f . Varietate de cauciuc

 

BUNĂTATE

... BUNĂTÁTE , bunătăți , ( 1 3 , II ) s . f . I. 1. Însușirea de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3. ( La pl . ) Averi ...

 

BUNĂSTARE

BUNĂSTÁRE s . f . Situație materială bună , prosperă ; prosperitate . [ Gen . - dat . : bunăstării și ( mai vechi ) bunei stări ] - Bună + stare ( după germ .

 

BUNIȘOR

... BUNIȘÓR , - OÁRĂ , bunișori , - oare , adj . Diminutiv al lui bun ; bunuț , bunicel . Bun

 

BUNĂVOIE

BUNĂVÓIE s . f . De bunăvoie ( În loc adv . ) sau de bunăvoia mea ( sau ta etc . ) = nesilit de nimeni , din inițiativă proprie ; de la sine , singur . - Bună +

 

BUNEȚE

... BUNÉȚE , buneți , s . f . ( Reg . ) Bunătate . - Bun

 

BUNĂOARĂ

BUNĂOÁRĂ adv . De exemplu , de pildă , cum ar fi , să zicem . [ Var . : bunioáră adv . ] - Bună +

 

BUNIȚĂ

BUNÍȚĂ , bunițe , s . f . Bunică . - Bună + suf . -

 

BUNĂVOINȚĂ

BUNĂVOÍNȚĂ s . f . 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva ; îngăduință . 2. Tragere de inimă ; râvnă , zel , sârg . [ Gen . - dat . : bunăvoinței ] - Bună + voință ( după lat .

 

   Următoarele >>>