Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BIBLIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru BIBLIA.

BIBLIE

BÍBLIE , biblii , s . f . Carte sacră a mozaismului și a creștinismului , alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament , acesta din urmă fiind recunoscut numai de

 

BIBLIC

... BÍBLIC , - Ă , biblici , - ce , Care aparține Bibliei , privitor la Biblie

 

TESTAMENT

TESTAMÉNT , testamente , s . n . 1. Act juridic unilateral , revocabil cât timp testatorul este în viață , prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a - i fi împlinite după moarte , mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale . 2. ( În sintagmele ) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu ( până la nașterea lui Cristos ) . Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase ( de după nașterea lui

 

ANAGOGIE

ANAGOGÍE s . f . Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel

 

DILUVIU

... DILÚVIU , diluvii , s . n . 1. Potopul amintit în Biblie

 

ECLEZIAST

ECLEZIÁST s . n . Una din părțile Bibliei , atribuită împăratului Solomon . [ Pr . : - zi -

 

EVANGHELIE

EVANGHÉLIE , evanghelii , s . f . Parte a Bibliei , recunoscută numai de creștini , care cuprinde viața și învățătura lui

 

FILACTERĂ

... FILACTÉRĂ , filactere , s . f . 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie

 

PATRIARH

... Testament ) Fiecare dintre capii de familie conducători ( spirituali și politici ) ai poporului evreu , predecesori ai lui Moise ; p . ext . nume dat unor personaje venerabile din Biblie

 

PATRISTIC

PATRÍSTIC , - Ă , patristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Doctrină teologică - filozofică prin care s - au pus bazele dogmaticii și cultului creștin , completând Biblia și studiind viața , opera și concepția părinților Bisericii ; patrologie ( 1 ) . 2. Adj . ( Rar ) Care se referă la părinții Bisericii ; care ține de patristică ( 1 ) , propriu

 

PENTATEUH

PENTATEÚH , pentateuhuri , s . n . Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului

 

   Următoarele >>>