Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATESTA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru ATESTA.
... ATESTÁT^2 , - Ă , atestați , - te , adj . ( Despre fapte , situații etc . ) Care este dovedit , confirmat . V. atesta
... ATESTÁRE , atestări , s . f . Acțiunea de a atesta și rezultatul ei . - V. atesta
CERTIFICÁT , certificate , s . n . Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt , autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate , în vederea valorificării unor drepturi ;
... ABILITÁ , abilitez , vb . I . Tranz . 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar ; a atesta
ABONAMÉNT , abonamente , s . n . Convenție prin care , în schimbul unei sume , o persoană obține , pe o anumită perioadă , dreptul de a folosi anumite servicii publice , de a asista la spectacole , de a călători cu mijloace publice de transport , de a primi o revistă , un ziar etc . ; ( concr . ) înscris care atestă această convenție ; sumă plătită pentru obținerea acestui drept . Abonament la
BULETÍN , buletine , s . n . 1. ( Urmat de determinări ) Scurt comunicat , raport , anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public . 2. ( Adesea cu determinarea " de identitate " ) Act oficial care atestă identitatea unei persoane . 3. ( În sintagma ) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere , cu ajutorul căruia alegătorii își exercită dreptul de
CÁRTE , cărți , s . f . I. 1. Scriere cu un anumit subiect , tipărită și legată sau broșată în volum . 2. Fig . Cunoștințe de scriere și de citire ; învățătură , știință , cultură . Ai carte , ai parte . 3. Registru . II. 1. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Carnet cu date personale , care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi . Carte de membru . 2. Bucată de carton , cu însemnări scrise sau tipărite , căreia i se dau diferite întrebuințări : pentru corespondență ( carte poștală ) , ca permis de intrare la un concert , la o bibliotecă ( carte de intrare ) , indicând numele ( profesiunea , adresa etc . ) unei persoane ( carte de vizită ) etc . III. ( Înv . și pop . ) 1. Scrisoare . 2. Ordin scris , emis de o autoritate . 3. Act scris , document ;
... CONFIRMÁ , confirm , vb . I . Tranz . 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte ; a atesta , a mărturisi autenticitatea , exactitatea unui lucru ; a întări o ipoteză , o afirmație etc . 2. ( Jur . ) A renunța la dreptul ...
CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...
DISPÉNSĂ , dispense , s . f . Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație ( legală ) ; ( concr . ) act , document care atestă această