Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASIMILA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru ASIMILA.

ASIMILAȚIE

ASIMILÁȚIE , asimilații , s . f . 1. ( Fiziol . ) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia . 2. ( În sintagma ) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează ( cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă ) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen . 3. ( Fon . ) Modificare a unui sunet sub influența altuia , aflat în

 

ASIMILABIL

ASIMILÁBIL , - Ă , asimilabili , - e , adj . Care poate fi asimilat , care se asimilează ( ușor ) . - DIn fr .

 

ASIMILARE

... ASIMILÁRE , asimilări , s . f . Acțiunea de a ( se ) asimila și rezultatul ei . - V. asimila

 

ASIMILATOR

... ASIMILÁTOR , - OÁRE , asimilatori , - oare , adj . Care asimilează . - Asimila

 

INASIMILABIL

INASIMILÁBIL , - Ă , inasimilabili , - e , adj . Care nu poate fi asimilat , care nu se asimilează ( ușor ) ;

 

NEASIMILAT

NEASIMILÁT , - Ă , neasimilați , - te , adj . 1. Care nu este asimilat prin metabolism . 2. ( Despre produse noi ) Care nu a fost introdus în fabricație . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

ÎNSUȘI

... IV . Tranz . 1. A pune stăpânire pe ceva , a lua în stăpânire , a - și apropria . 2. A asimila

 

BARBARISM

... BARBARÍSM , barbarisme , s . n . Cuvânt împrumutat dintr - o limbă străină fără a fi necesar ( și fără a se asimila

 

BULGAR

BULGÁR , - Ă , bulgari , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . pl . Populație turcică , așezată la sfârșitul sec . VII în regiunea de nord - est a Bulgariei , unde , în sec . VII - IX , a fost asimilată de slavi . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei . 3. Adj . Care aparține Bulgariei sau populației ei , privitor la Bulgaria sau la populația ei ; bulgăresc . + ( Substantivat , f . ) Limba

 

CUMAN

CUMÁN , - Ă , cumani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană aparținând unei populații de neam turcic care , migrând dinspre est , în sec . XI s - a așezat pe teritoriul țărilor românești , unde , în parte a fost asimilată de populația românească . 2. Adj . Care aparține cumanilor ( 1 ) , privitor la

 

   Următoarele >>>