Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASAMBLA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru ASAMBLA.

ASAMBLARE

... ASAMBLÁRE , asamblări , s . f . Acțiunea de a asambla și rezultatul ei . - V. asambla

 

FRETA

... FRETÁ , fretez , vb . I . Tranz . 1. A asambla două piese metalice prin strângere , fie prin contracția piesei cuprinzătoare , care a fost încălzit înainte de asamblare , fie prin dilatarea piesei cuprinse , care ...

 

AJUSTAJ

AJUSTÁJ s . n . ( Tehn . ) Relație între dimensiunile a două piese care se asamblează prin

 

ALBIE

ÁLBIE , albii , s . f . 1. Vas lunguieț , făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate ; covată , copaie . 2. Porțiune a unei văi , acoperită permanent sau temporar cu apă ;

 

ASAMBLOR

ASAMBLÓR , asamblori , ( 1 ) s . m . , asambloare ( 2 ) s . n . 1. S . m . Muncitor care asamblează . 2. S . n . ( Inform . ) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul

 

ASIGURA

ASIGURÁ , asígur , vb . I . 1. Tranz . A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru ; a face ca înfăptuirea să fie sigură ; a pregăti ceva în mod sigur , durabil ; a garanta . 2. Tranz . A da cuiva garanții asupra unui lucru ; a încredința . 3. Tranz . și refl . A încheia un contract de asigurare a vieții , a unui bun . 4. Tranz . A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic . - A ^3 - + sigur ( după fr .

 

BRĂȚARĂ

... țărănești . 3. ( Tehn . ) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți , care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla

 

CLEMĂ

CLÉMĂ , cleme , s . f . Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente , astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ

 

CLIPS

CLIPS , clipsuri , s . n . 1. Obiect de podoabă ( agrafă , broșă , cercel ) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc . 2. Piesă formată din două elemente , care se asamblează și se desfac cu

 

CROI

CROÍ^2 , croiesc , vb . IV . 1. Tranz . A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil , pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect . 2. Tranz . A plănui , a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații , de planuri etc . ; a începe un lucru sau o lucrare . 3. Tranz . A desfunda , a deschide un drum , o șosea etc . , înlăturând obstacolele . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A lovi , a bate un animal sau un om ( făcându - i dungi sau vânătăi pe piele ) . 5. Intranz . Fig . ( Fam . ; în expr . ) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă ( spre a scăpa de o primejdie ) . CROI ^1 , croiuri , s . n . Croială (

 

   Următoarele >>>