Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARGUMENT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 41 pentru ARGUMENT.

INVENȚIE

INVÉNȚIE , invenții , s . f . 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr - un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci . 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente , imaginare , mincinoase ; p . ext . minciună . 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într - un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într - o creație artistică . 4. ( Muz . ; în forma invențiune ) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic , imitativ , specifică barocului . [ Var . : invențiúne s .

 

INVOCA

... mai ales o divinitate ) . 2. A cita ceva în favoarea sa , a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument

 

JUDECA

JUDECÁ , júdec , vb . I . 1. Tranz . A - și forma o opinie despre cineva sau ceva , examinând argumentele , luând în considerare împrejurarile , urmările etc . ; a discerne , a chibzui . 2. Tranz . A aprecia , a prețui , a califica . 3. Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( se ) critica , a ( se ) condamna , a ( se ) mustra . 4. Tranz . A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară ; p . ext . a hotărî , a decide ca arbitru , a soluționa un

 

LATINISM

LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii

 

MEMORANDUM

MEMORÁNDUM , memorandumuri , s . n . 1. Document diplomatic cuprinzând expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relațiile dintre state și formează sau vor forma obiectul unor tratative ; memorial . 2. ( Înv . ) Carnet , registru etc . pe care se făceau însemnări . [ Var . : memoránd , memorande , s .

 

MOTIVA

MOTIVÁ , motivez , vb . I . Tranz . A arăta motivele unui fapt , ale unei atitudini , ale unei acțiuni ; a aduce explicații , argumente în favoarea unei acțiuni , a unei hotărâri ; a

 

OBIECȚIE

... OBIÉCȚIE , obiecții , s . f . Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze , a unei popuneri sau a unei pretenții ; observație prin care cineva își manifestă ...

 

OBIECTA

OBIECTÁ , obiectez , vb . I . Tranz . A face o obiecție ; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva ; a contesta , a invoca motive , a găsi

 

OPUNE

... OPÚNE , opún , vb . III . 1. Tranz . A pune în fața cuiva sau a ceva , ca împotrivire , un lucru , un argument etc . 2. Tranz . A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență , prin ...

 

PUTERNIC

... 5. Înzestrat cu o mare forță ( organizatorică , politică , economică etc . ) ; capabil de acțiuni de mare amploare . 6. Fig . Important prin conținutul său ; p . ext . temeinic . Argument

 

RAȚIONAMENT

RAȚIONAMÉNT , raționamente , s . n . Înlănțuire logică de judecăți , care duce la o concluzie ; p . ext . șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a - și susține punctul de vedere . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>