Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARGUMENT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru ARGUMENT.
DEMONSTRÁ , demonstrez , vb . I . 1. Tranz . A arăta în mod convingător , prin argumente , prin raționamente logice sau prin exemple concrete , adevărul sau neadevărul unei afirmații , al unui fapt etc . ; a proba , a dovedi . 2. Intranz . ( Despre mulțimi de oameni ) A
DEMONSTRÁȚIE , demonstrații , s . f . 1. Dovedire , pe bază de argumente și de exemple concrete , a realității unui fapt ; demonstrare , argumentare . 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț . 3. Manifestație publică cu caracter politic - social . 4. Exteriorizare a unui
DEZVINOVĂȚÍRE , dezvinovățiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) dezvinovăți ; cuvinte , argumente prin care cineva ( se ) dezvinovățește ; dezvinuire , disculpare . - V.
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
DOVEDÍ , dovedésc , vb . IV . 1. Tranz . A arăta cu probe , cu argumente , cu mărturii existența sau inexistența unui fapt , a unei situații etc . ; a demonstra , a proba . 2. Tranz . și refl . A ( se ) arăta , a ( se ) manifesta , a ( se ) vădi într - un anumit fel . 3. Tranz . ( Pop . ) A învinge , a birui . 4. Tranz . și intranz . ( Pop . ) A prididi , a răzbi ; a termina , a
EȘAFODÁJ , eșafodaje , s . n . 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele , pentru a susține o platformă cu materiale , instalații , muncitori etc . în timpul executării unei construcții . 2. Fig . Ansamblu de date , de argumente , de exemple etc . pe care se bazează o operă , o concepție , o ipoteză , o
ENUMERÁȚIE , enumerații , s . f . 1. Enumerare . 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente , fapte etc . privitoare la aceeași împrejurare sau
ERÍSTIC , - Ă , eristici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care aparține eristicii , referitor la eristică . 2. S . f . Artă a disputei , a controversei , care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate . 3. S . m . și f . Adept al
... ale viețuitoarelor . 6. ( Mat . ) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente . 7. ( Log . ) Operație care , prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare . 8. ( În expr . ) A fi în funcție de . . . = a depinde de . . . [ Var . : funcțiúne s . f ...
FUNDAMENTÁ , fundamentez , vb . I . Tranz . A pune baze temeinice unei idei , unei teorii , unui program etc . ; a stabili , a consolida ; a demonstra cu argumente
INVÉNȚIE , invenții , s . f . 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr - un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci . 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente , imaginare , mincinoase ; p . ext . minciună . 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într - un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într - o creație artistică . 4. ( Muz . ; în forma invențiune ) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic , imitativ , specifică barocului . [ Var . : invențiúne s .