Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARENDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru ARENDĂ.

ARENDA

ARENDÁ , arendez , vb . I . Tranz . A da sau a lua în arendă . [ Var . : ( înv . ) arenduí vb .

 

ARENDAȘ

ARENDÁȘ , arendași , s . m . Persoană care ia în arendă un bun ( mai ales o proprietate agricolă mai întinsă ) . - Arendă + suf . -

 

SUBARENDA

... sau a lua în arendă exploatarea unui bun pe care persoana care îl arendează îl deține tot cu arendă de la proprietar . - Sub ^1 - + arenda

 

ARENDARE

... ARENDÁRE , arendări , s . f . Acțiunea de a arenda . [ Var . : ( înv . ) arenduíre s . f . ] - V. arenda

 

LUA

... a confecționa un obiect . A lua ( ceva ) cu chirie = a închiria . A lua ( ceva ) în arendă = a arenda . A lua parte = a participa . A lua pildă = a imita exemplul altuia . A lua obiceiul ...

 

SIMBRIE

SIMBRÍE , simbrii , s . f . 1. ( Pop . ) Răsplată în bani ( sau în natură ) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva ; salariu , leafă . 2. ( Reg . ) Slujbă plătită cu simbrie ( 1 ) . 3. ( Înv . și reg . ) Arendă ; chirie ; plată dată pentru arendă sau chirie . - Sâmbră + suf . -

 

ARENDĂȘOAICĂ

ARENDĂȘOÁICĂ , arendășoaice , s . f . Nevastă de arendaș ; femeie care ține în arendă un bun ; arendășiță . - Arendaș + suf . -

 

ARENDUI

... ARENDUÍ vb . IV . v . arenda

 

COLON

COLÓN^4 , colonuri , s . n . Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect . COLÓN^3 , coloni , s . m . Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador . COLÓN^2 , coloni , s . m . Parte sau subdiviziune a unui vers , a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică . COLÓN^1 , coloni , s . m . 1. ( În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa ) Muncitor agricol care , inițial liber , muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari , mai târziu începe să fie legat de pământ , să plătească dijmă și să presteze corvezi . 2. ( Înv . )

 

EMBATICAR

... EMBATICÁR , - Ă , embaticari , - e , s . m . și f . ( În trecut ) Persoană care arenda

 

EMFITEOZĂ

EMFITEÓZĂ , emfiteoze , s . f . Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată . [ Pr . : - te -

 

   Următoarele >>>