Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARBOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 128 pentru ARBOR.

STUFOS

STUFÓS , - OÁSĂ , stufoși , - oase , adj . ( Despre arbori ) Cu frunze multe și dese ; ( despre păduri ) care are arbori cu frunze multe și dese ; ( despre umbra arborilor ) nepătruns ,

 

ARBORICOL

ARBORÍCOL , - Ă , arboricoli , - e , adj . ( Despre insecte , animale ) Care trăiește pe arbori sau printre

 

ESPLANADĂ

ESPLANÁDĂ , esplanade , s . f . 1. Suprafață ( plantată cu arbori , iarbă și flori ) aflată , de obicei , în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural . 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori , iarbă și

 

MAHON

MAHÓN s . m . Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicală a Americii , cu lemnul de culoare brună - roșiatică , foarte rezistent , întrebuințat la confecționarea mobilelor de lux . p . restr . lemnul acestor arbori ;

 

RĂȘINOS

RĂȘINÓS , - OÁSĂ , rășinoși , - oase , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre arbori ) Care conține , care produce rășină . 2. S . f . pl . Denumire generică dată unor arbori sau arbuști ale căror organe conțin rășină și care formează singuri sau în asociații păduri întinse ; conifere . 3. Adj . Care are aspectul și proprietățile rășinii ; lipicios , cleios . - Rășină + suf . -

 

RELASCOP

RELASCÓP , relascoape , s . n . ( Silv . ) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor , a suprafeței de bază a arborilor la hectar , precum și a unor elemente topografice dintr - un arboret . - Et .

 

ÎMPĂDURI

ÎMPĂDURÍ , împăduresc , vb . IV . Tranz . A planta arbori pentru a forma o pădure . - În +

 

ȘANȚ

ȘANȚ , șanțuri , s . n . 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum , pentru scurgerea apei ; p . gener . orice săpătură în forma de mai sus , făcută pentru scurgerea apei , pentru îngroparea unei conducte , pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc . 2. Tranșee . 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț ( 1 ) , la diferite organe sau piese de mașini , în scoarța unor arbori , în pielea unor animale

 

ȘLEAU

ȘLEAU ^3 , șleauri , s . n . Pădure cu arbori de specii diferite . ȘLEAU ^2 , șleauri , s . n . Fiecare dintre cele două curele groase , funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal ; trăgătoare , ștreang . ȘLEAU ^1 , șleauri , s . n . Drum de țară natural , neamenajat , bătătorit de

 

ABATAJ

ABATÁJ , abataje , s . n . 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr - un zăcământ ; p . ext . loc unde se execută această operație . 2. Operație de doborâre a arborilor ( În exploatările forestiere ) . 3. Tăiere , sacrificare a vitelor la abator . 4. Operație de înclinare a unei nave mici în vederea reparării , curățirii

 

   Următoarele >>>