Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APROVIZIONARE

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru APROVIZIONARE.

FACTORIE

FACTORÍE , factorii , s . f . Punct de schimb ( comercial ) pe un teritoriu străin ( și îndepărtat ) ; spec . punct unde se face cumpărarea vânatului și aprovizionarea vânătorilor din regiunile nordice

 

FURAJOR

FURAJÓR , furajori , s . m . ( Înv . ) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionările cu furaj ale

 

HĂRȚUI

HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se lua la ceartă sau la bătaie ; a se încăiera . [ Var . : hârțuí vb . IV ] - Harță + suf . -

 

INTENDENȚĂ

INTENDÉNȚĂ , intendențe , s . f . ( În trecut ) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament . [ Var . : itindénție s .

 

IRIGAȚIE

IRIGÁȚIE , irigații , s . f . Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității . [ Var . : irigațiúne s .

 

MEHMENDAR

MEHMENDÁR , mehmendari , s . m . ( Turcism ; în evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) . 1. Boier ( sau funcționar ) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt , îngrijindu - se de găzduirea lor . 2. Comisar special însărcinat cu

 

PITAR

PITÁR , pitari , s . m . ( În evul mediu în țările românești ) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești ( și a oștirii ) și cu supravegherea brutarilor domnești ; boier care avea acest

 

RITMICITATE

... RITMICITÁTE , ritmicități , s . f . Desfășurare uniformă , fără întreruperi a unei activități ( de producție , de aprovizionare

 

SLUGER

SLÚGER , slugeri , s . m . Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei ( rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul ) ; rang , titlu purtat de acest dregător . [ Var . : súlger s .

 

<<< Anterioarele