Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APRINDERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru APRINDERE.

TERMOAPRINDERE

... TERMOAPRÍNDERE s . f . Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere . [ Pr . : - mo - a - ] - Termo - + aprindere

 

AUTOAPRINDERE

... AUTOAPRÍNDERE s . f . Aprindere de la sine a unor combustibili , în anumite condiții de presiune și temperatură . [ Pr . : a - u - to - a - ] - Auto ...

 

ELECTROAPRINDERE

... ELECTROAPRÍNDERE , electroaprinderi , s . f . Aprindere ( 2 ) printr - o scânteie electrică . [ Pr . : - tro - a - ] - Electro - + aprindere

 

IGNIȚIE

... IGNÍȚIE s . f . ( Tehn . ) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor ; ( impr . ) aprindere

 

MAGNETOU

... MAGNETÓU , magnetouri , s . n . Mic generator electric de curent alternativ , folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere

 

PREAPRINDERE

... PREAPRÍNDERE , preaprinderi , s . f . Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă , determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului ...

 

ÎNVĂPĂIERE

... ÎNVĂPĂIÉRE , învăpăieri , s . f . Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei ; aprindere

 

ȘISTIFICARE

... interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu și praf de cărbune să devină mai puțin sensibil la aprindere

 

AMNAR

AMNÁR , amnare , s . n . 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi . 2. ( Reg . ) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești , pentru a sprijini acoperișul . 3. ( Reg . ) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut . 4. ( Reg . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului . [ Var . : ( reg . ) amânár s . n . ] - A + mânar [ e ] ( < lat .

 

AMORSĂ

AMÓRSĂ , amorse , s . f . 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv . 2. ( În sintagma ) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe , care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului . 3. Nadă , momeală ( la

 

   Următoarele >>>