Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANOMAL

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ANOMAL.

ANOMALIE

ANOMALÍE , anomalii , s . f . Ceea ce se abate de la normal , de la regula obișnuită ; p . ext . ceea ce constituie un

 

DIFORM

DIFÓRM , - Ă , diformi , - e , adj . ( Despre ființe sau despre părți ale corpului lor ) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare , respingătoare ; urât , pocit ,

 

MONSTRU

MÓNSTRU , monștri , s . m . 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal . 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice ; pocitanie ; fig . om cu mari defecte morale , om josnic , crud , denaturat . 3. Namilă ,

 

MONSTRUOS

MONSTRUÓS , - OÁSĂ , monstruoși , - oase , adj . 1. Care are un aspect respingător , ieșit din comun , care se abate de la normal , ca un monstru , anormal , cu mari anomalii ; urât , oribil , hidos ; fig . neestetic , neartistic . 2. Exagerat de mare ; enorm , colosal . [ Pr . : - stru -

 

TERATOGEN

TERATOGÉN , - Ă , teratogeni , - e , adj . ( Med . ) Care produce malformații , anomalii