Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANALIZA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ANALIZA.

ANALIZĂ

... amănunțită a unei probleme . 2. ( Chim . ) Identificare , determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive . 3. ( în sintagma ) Analiză

 

BIURETĂ

BIURÉTĂ , biurete , s . f . Tub de sticlă gradat , de diverse forme , folosit la analizele

 

DERIVAȚIE

DERIVÁȚIE , derivații , s . f . 1. Ramificație secundară , temporară sau permanentă , a unui curs de apă , a unei canalizări , a unui circuit electric , a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație . 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere , cauzată de rotația în jurul axei sale . 3. Derivare ( 1 ) . 4. Operație în cadrul analizei matematice , folosită pentru a găsi derivata unei funcții . [ Var . : ( înv . ) derivațiúne s .

 

ELECTROMETRIE

ELECTROMETRÍE s . f . Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfârșitului reacției variației potențialului electric al unui electrod cufundat în soluția de

 

HEMODIAGNOSTIC

HEMODIAGNÓSTIC , hemodiagnostice , s . n . Diagnostic pus în urma studierii analizelor sângelui . [ Pr . : - di -

 

INTEGRAL

INTEGRÁL , - Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate

 

METALIMBĂ

METALÍMBĂ , metalimbi , s . f . Totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă ( naturală sau formalizată ) supusă analizei ; metalimbaj . - Meta - + limbă ( după fr .

 

MINILABORATOR

MINILABORATÓR , minilaboratoare , s . n . Laborator mic care dă rezultatul unei analize în timp foarte scurt , folosind echipament electronic ( portabil ) . - Mini ^1 - +

 

NEOPOZITIVISM

NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii , precum și analizei logice a limbajului științei . [ Pr . : ne -

 

POZITIV

POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau

 

ROMAN

ROMÁN^2 , - Ă , romani , - e , s . m . și f . , adj . I. S . m . și f . 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie . 2. Locuitor al Romei . II. Adj . Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma , care se referă la Roma , care aparține Romei . ROMÁN^1 , romane , s . n . Specie a genului epic , de întindere mare , cu conținut complex , care se desfășoară de - a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje , presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei

 

   Următoarele >>>