Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AMÂNARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru AMÂNARE.

MORATORIU

MORATÓRIU , - IE , moratorii , s . n . , adj . 1. S . n . Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor , acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un termen de plată (

 

DILATORIU

DILATÓRIU , - IE , dilatorii , adj . ( Franțuzism ) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere , o amânare , o tărăgănare ( a unei acțiuni , a unui proces

 

NEÎNTÂRZIAT

NEÎNTÂRZIÁT , - Ă , neîntârziați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu întârzie ; care trebuie executat imediat , care nu suportă amânare . [ Pr . : - zi - at ] - Ne - +

 

PĂSUIRE

PĂSUÍRE^2 , păsuiri , s . f . Acțiunea de a păsui ^2 și rezultatul ei . - V. păsui ^2 . PĂSUÍRE^1 , păsuiri , s . f . Acțiunea de a păsui ^1 și rezultatul ei ; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva ( pentru îndeplinirea unei obligații ) ; amânare , păsuială . - V. păsui ^

 

PROROGATIV

PROROGATÍV , - Ă , prorogativi , - e , adj . ( Jur . ) Cu caracter de amânare , de

 

STRINGENT

STRINGÉNT , - Ă , stringenți , - te , adj . ( Livr . ) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă , care se impune în mod imperios , care nu suferă

 

TĂRĂGĂNEALĂ

TĂRĂGĂNEÁLĂ , tărăgăneli , s . f . Faptul de a ( se ) tărăgăna ; amânare continuă , tărăgănare . [ Var . : tărăgăiálă s . f . ] - Tărăgăna + suf . -

 

TEMPORIZARE

TEMPORIZÁRE , temporizări , s . f . Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei ; amânare , tărăgănare , tergiversare . - V.

 

TERGIVERSARE

TERGIVERSÁRE , tergiversări , s . f . Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei ; amânare , tărăgăneală , trenare ; tergiversațiune . - V.

 

URGENT

URGÉNT , - Ă , urgenți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care necesită o rezolvare imediată , care nu admite amânare ;