Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACCENTUA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 46 pentru ACCENTUA.

ACCENTUAT

ACCENTUÁT , - Ă , accentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care poartă accentul , care este scos în relief . 2. Fig . Intensificat . 3. ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Puternic , forzato . [ Pr . : - tu -

 

ACCENTUARE

... ACCENTUÁRE , accentuări , s . f . Acțiunea de a ( se ) accentua . [ Pr . : - tu - a - ] - V. accentua

 

ȘI

ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ...

 

ADINAMIE

ADINAMÍE s . f . Scădere accentuată a forței musculare , care apare în cursul unor boli

 

ANAPEST

ANAPÉST , anapești , s . m . ( În versificația greco - latină ) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă ; ( în metrica modernă ) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una

 

ATON

ATÓN , - Ă , atoni , - e , adj . 1. ( Despre țesuturi ) Care suferă de atonie ; atonic . 2. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care nu este

 

CADENȚĂ

CADÉNȚĂ , cadențe , s . f . 1. Mișcare ritmică și uniformă ; ritm . 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice ( picioare , silabe ) accentuate , care produc un efect auditiv armonios . 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr - un concert instrumental , interpretat fără

 

CHERATOCON

CHERATOCÓN , cheratocoane , s . n . ( Med . ) Deformare conică a corneei , însoțită de scăderea accentuată a

 

CHERATOZĂ

CHERATÓZĂ , cheratoze , s . f . 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie . 2. ( Med . ) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al

 

CLAUZULĂ

CLAUZÚLĂ , clauzule , s . f . Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care , prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate , creează un ritm

 

   Următoarele >>>