Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSĂMÂNȚARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru ÎNSĂMÂNȚARE.

ÎNSĂMÂNȚAT

... ÎNSĂMÂNȚÁT^2 , - Ă , însămânțați , - te , adj . Care a fost semănat ; în care s - au făcut însămânțări . - V. însămânța . ÎNSĂMÂNȚÁT^1 s . n . Însămânțare

 

AUTOÎNSĂMÂNȚARE

... AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE , autoînsămânțări , s . f . ( Bot . ) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + însămânțare

 

SUPRAÎNSĂMÂNȚARE

... SUPRAÎNSĂMÂNȚÁRE , supraînsămânțări , s . f . Însămânțare suplimentară . - Supra - + însămânțare

 

ANSĂ

ÁNSĂ , anse , s . f . 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas , la un coș etc . 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț . 3. Fir de platină terminat cu un laț , care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de

 

DESȚELENIT

DESȚELENÍT , - Ă , desțeleniți , - te , adj . ( Despre terenuri necultivate ) Arat adânc în vederea însămânțării . - V.

 

HEMOCULTURĂ

HEMOCULTÚRĂ , hemoculturi , s . f . Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de

 

IAROVIZARE

... în afară de alte condiții , la o temperatură specifică fiecărei plante . 2. Procedeu agrotehnic de tratare a semințelor plantelor de cultură înainte de însămânțare

 

SEMĂNĂTURĂ

... SEMĂNĂTÚRĂ , semănături , s . f . 1. Însămânțare

 

SEMĂNAT

... SEMĂNÁT , semănaturi , s . n . Semănare ^1 ; însămânțare

 

SEMINCER

SEMINCÉR , seminceri , s . m . 1. Arbore dintr - o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur ; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță . 2. Lot dintr - o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor . 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță . - Sămânță + suf . -

 

   Următoarele >>>