Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru ÎNDEPLINIRE.

EXECUȚIE

... Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte . 4. Ducere la îndeplinire

 

OPOZIȚIE

OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .

 

SOLEMNITATE

... s . f . 1. Însușire a ceea ce este solemn ; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn . 2. Act solemn săvârșit cu fast . 3. Îndeplinire

 

ÎMPLINI

... ființe ) A se dezvolta ; a se îngrășa . 5. Tranz . și refl . A aduce sau a ajunge la îndeplinire , a ( se ) realiza , a ( se ) îndeplini . 6. Tranz . A achita , a plăti . 7. Tranz . ( Reg . ; în expr ...

 

ÎNFĂPTUI

... ÎNFĂPTUÍ , înfăptuiesc , vb . IV . Tranz . A aduce la îndeplinire

 

ÎNFĂPTUIRE

... ÎNFĂPTUÍRE , înfăptuiri , s . f . Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei ; realizare , îndeplinire

 

ÎNFĂPTUIT

... ÎNFĂPTUÍT , - Ă , înfăptuiți , - te , adj . Care este dus la îndeplinire

 

ÎNSĂRCINA

ÎNSĂRCINÁ , însărcinez , vb . I . Tranz . 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni ; a da cuiva o sarcină . 2. A face ca o femeie să devină gravidă . - În +

 

ACORD

ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o

 

AMÂNA

AMÂNÁ , am ? n , vb . I . Tranz . 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într - un moment ulterior celui stabilit inițial . 2. A purta cu vorba pe cineva . - A ^3 + mâne ( =

 

   Următoarele >>>