Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPUTERNICI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ÎMPUTERNICI.
... ÎMPUTERNICÍT , - Ă , împuterniciți , - te , s . m . și f . Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva ; mandatar . - V. împuternici
AUTORIZÁT , - Ă , autorizați , - te , adj . Împuternicit cu autoritate ( publică ) ; împuternicit să facă , să spună etc . ceva . V.
... ÎMPUTERNICÍRE , împuterniciri , s . f . 1. Acțiunea de a împuternici
... I . Tranz . 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar ; a atesta . 2. A împuternici
... ACREDITÁ , acreditez , vb . I . Tranz . 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . 2. ( Fin . ) A crea , a deschide , a ...
ACREDITÁT , - Ă , acreditați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . - V.
ANDOSÁ , andosez , vb . I . Tranz . A indica , pe versoul unui cec , numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea
ANDOSÁT , - Ă , andosați , - te , adj . ( Despre cecuri , polițe ) Care poartă ( pe verso ) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea . - V.
... AUTORIZÁ , autorizez , vb . I . Tranz . A împuternici
CAPUGÍU , capugii , s . m . ( Turcism înv . ) Trimis al sultanului în țările românești , împuternicit în special cu schimbarea