Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPUTERNICI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru ÎMPUTERNICI.
CAPUGÍU , capugii , s . m . ( Turcism înv . ) Trimis al sultanului în țările românești , împuternicit în special cu schimbarea
CEC ^2 , cecuri , s . n . Prima parte a intestinului gros , de forma unei pungi , cuprinsă între intestinul subțire și colon . [ Var . : cécum s . n . ] CEC ^1 , cecuri , s . n . Document nominal sau la purtător , prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită , dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul
COMITÉNT , - Ă , comitenți , - te , s . m . și f . Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele
DELEGÁȚIE , delegații , s . f . 1. Misiune sau însărcinare de - a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune
GUVERNĂMÂNT , guvernăminte , ( 2 ) s . n . 1. ( În sintagma ) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat . 2. ( În unele state ) Unitate teritorial - administrativă condusă de un împuternicit al șefului
INSPÉCTOR , - OÁRE , inspectori , - oare , s . m . și f . Persoană împuternicită să inspecteze , să controleze activitatea unei persoane , unei instituții
NEAUTORIZÁT , - Ă , neautorizat , - te , adj . Care nu este autorizat , împuternicit să facă , să spună etc . ceva . [ Pr . : ne - a - u - ] - Ne - +
ORÂNDUÍT , - Ă , orânduiți , - te , adj . 1. Pus , așezat într - o anumită ordine ; aranjat , rânduit . 2. ( Înv . ) Împuternicit , învestit . 3. ( Înv . ) Stabilit , fixat , hotărât ,
REPREZENTÁ , reprezínt , vb . I . Tranz . 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect ; a realiza ( în miniatură ) un obiect . 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului . 3. A acționa în numele unei persoane , al unei colectivități , al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege ; a avea un împuternicit sau un mandatar . 4. A constitui , a fi , a însemna . 5. A - și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior ; p . ext . a - și imagina , a - și închipui . 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr - o relație
REPREZENTÁNT , - Ă , reprezentanți , - te , s . m . și f . 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva , să țină locul cuiva , să acționeze în numele cuiva . 2. Cel care reprezintă o școală , un curent ;
ULTIMÁTUM , ultimaturi , s . n . Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere , un stat , un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce . [ Var . : ( înv . ) ultimát s .